Dragi ființe vii care citiți postările acestui blog atunci când scriu (Din Paște în Crăciun de la o vreme și nu vă promit că acest lucru se va schimba) aveți aici una bucată poezie ultramodernă (știți voi fără rimă, ritm, dar cu mesaj, o proză în versuri cum îi spun eu:)) plină de nostalgie, energie pasiv agresivă și una care sper din toată ființa mea că va încheia un capitol care durează de prea mult timp și sper să aducă o vibrație nouă, grozavă, veselă. Nu va fi sub forma clasică, astăzi m-am simțit mult mai mai ok să îmbin scrisul cu imaginile. Ah și n-am titlu, pentru că nu mă pricep la titluri așa că vă las pe voi să o denumiți cum considerați. Enjoy!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Spune-mi ce crezi: