Beautitudine by Alexandra Condrat

Voi fi foarte subiectivă în această postare. Cred că a început în adolescență și fenomenul s-a repetat în fiecare an. Fiind influențată de publicații „remarcabile” pentru adolescenți precum „Cool Girl” și trecând treptat la Cosmopolitan, Glamour și alte reviste destinate femeilor mi se părea că V Day chiar înseamnă ceva. Iar faptul că de fiecare dată, dar de fiecare dată se întâmpla ceva și nu eram în cuplu în această perioadă sau suspinam după vreun „ființ” la care se ajunge greu, că altfel nu e interesant, mă făcea să cred că e ceva în neregulă cu mine. Apoi, o dată cu vârsta am început să înțeleg că la fel ca și Moș Crăciun, Iepurașul de Paște și alte personaje mirifice, Cupidon există doar ca să-i ajute pe oameni să cumpere lucruri urâte, pe care în mod normal nu le-ar cumpăra. Dar la presiunea societății și de teama de a nu rămâne singuri cumpără inimioare de pluș, trandafiri roșii parfumați, prăjituri în formă de inimă. By the way, știți ce formă are inima? Nu are nicio legătur

Mi-am lăsat creierul pe o bancă în parc și am plecat la cumpărături doar cu inima. Să vezi ce a făcut! A cumpărat tot ce e frumos și strălucește; n-are pic de rațiune! S-a împiedicat, a căzut, s-a ridicat...De parcă i-ar păsa! A luat-o pe același drum pe care-l cunoaște. E puțin rebelă, puțin mai mult și face tot ce vrea. Parcă tot ce face e anapoda, parcă își dă singură cu cioncanul peste degete. N-am mai suportat. Mi-am luat inima în dinți și am dus-o pe nenorocită pe drumul spre parc. I-am spus că e mai frumos pe acolo, mai aventuros. A zis da fără să clipească. Sursă foto: http://bit.ly/2DGkn1V Dar ce să vezi? În lipsa noastră creierul făcuse deja câteva strategii să refacă ce a stricat inima. A construit un zid imens, apoi mai multe, o fortăreață pentru ca nimeni vreodată s-o mai găsească pe inimă. Și o perioadă a mers. Până când inima a luat-o pe câmpii și a găsit o fisură, folosindu-se de arma creierului: Rațiunea. Și dusă a fost. Acum o căutăm s-o închidem într-un labirin

Sunt anumite produse cosmetice la care mă întorc, deși îmi place să testez cât mai multe. Din această categorie face parte și serul pentru vârfuri despicate, cel verde de la Avon. E pur și simplu ce trebuie pentru sezonul rece. Deși îmi place să am volum la păr și e destul de trist că nu-l pot obține în mod natural ca alte persoane, acesta îmi place (culmea) pentru că mi-l face și mai drept decât este deja. Doar că este un păr drept ce pare îngrijit, strălucitor și care miroase genial, un atribut comun pe care-l au toate produsele cosmetice pe care le prefer în mod uzual. Am aflat între timp și cum se numește mulțumită Google (Daily Shine de la Advance Techniques). Iar cel mai mult îmi place mirosul, după cum am subliniat mai sus. Partea amuzantă e că nu pot să-l asociez cu nimic, nu seamănă cu nimic din ce cunosc, parcă are un miros al lui specific. Și m-am bucurat că l-am redescoperit la fel de bun ca atunci când l-am cumpărat pentru prima dată, acum 6 ani și când o grămadă de pe

Dragi ființe vii care citiți postările acestui blog atunci când scriu (Din Paște în Crăciun de la o vreme și nu vă promit că acest lucru se va schimba) aveți aici una bucată poezie ultramodernă (știți voi fără rimă, ritm, dar cu mesaj, o proză în versuri cum îi spun eu:)) plină de nostalgie, energie pasiv agresivă și una care sper din toată ființa mea că va încheia un capitol care durează de prea mult timp și sper să aducă o vibrație nouă, grozavă, veselă.  Nu va fi sub forma clasică, astăzi m-am simțit mult mai mai ok să îmbin scrisul cu imaginile. Ah și n-am titlu, pentru că nu mă pricep la titluri așa că vă las pe voi să o denumiți cum considerați. Enjoy!