Treceți la conținutul principal

Hei

Un soi de interviu cu mine 28.11.2014 Ali's dream castle

Ieri blogul a împlinit 3 ani. M-am gândit să scriu ceva foarte special, dar nu-mi ieșea sub nicio formă. Azi după trezirea neobișnuită de la 7 dimineața, mi-am citit e-mail-urile și răspuns la urările de pe Facebook. Apoi am adormit din nou. Numai că somnul acesta a fost benefic. M-am trezit cu următoarea idee: „Ce-ar fi să fac un soi de interviu cu mine, să testez maieutica lui Socrate (să ajung în interiorul meu prin dialog). Și de atunci până când scriu am avut multe idei de întrebări și răspunsuri, dar cum nu le-am notat multe s-au pierdut. M-am gândit și vara aceasta de câteva ori la o inițiativă de acest fel. Am abandonat de fiecare dată, mi s-a părut că e un demers egocentric. În această zi însă cred că pot să fac din această postare ceva amuzant și autoironic. Iată ce a ieșit: 

1. Î: Cum te simți azi 28 noiembrie 2014 când împlinești 22 de ani?

 R: Ciudat este că anul acesta n-am mai simțit frica aia care mă făcea să spun că am 17+ un număr și că mi-am acceptat oarecum vârsta. Această formulare am 17+3, 17+4, 17+5 ( acum) mă amuză foarte tare totuși (pauză). Nu-mi place acest număr 22. Nu-mi plac în general numerele pare, mi se par foarte serioase. Nu agreez acest număr și pentru că suma cifrelor este 4, iar 4 pentru mine a însemnat până acum numai ghinion. Voi vedea ce semnificație va avea de acum încolo, lucrurile se schimbă.

1. 1 Î. Ai spus că lucrurile se schimbă? Cum ai ajuns la această concluzie?

R. M-a ajutat foarte mult și faptul că am scris despre ce mi se întâmplă. Am putut observa mai ușor ce a rămas la fel și ce s-a schimbat. Ți-am mai spus că scrisul a avut mereu un efect terapeutic asupra mea. Am realizat că timpul și spațiul sunt extrem de importante în conturarea sinelui. De exemplu dacă citesc despre suferința din vara de când aveam 15 ani probabil o să râd. Atunci era chestiune serioasă. Acum e un fleac. Timpul și spațiul și-au spus cuvântul.

2. Î. Cum te vezi peste 5 ani?

R: Glumești, nu? De unde să știu asta? Cu siguranță mă văd mai bătrână (râde). Aș putea să-ți ofer un profil idealist cu subiectul cine aș vrea să fiu, dar cu siguranță ți-aș spune niște generalități doar ca să scap de întrebare. Știu într-o oarecare măsură cine aș vrea să nu fiu, dar asta n-o voi împărtăși cu tine.

3.Î. Care este cel mai mare paradox pe care l-ai observat în viața ta?

R. Faptul că primesc tot ce mi-am dorit atunci când deja nu mai vreau acele lucruri. (valabil și azi) 

4. Î. Care e ultima carte pe care ai citit-o?
  
R. Știi că te salvează faptul că întrebarea e scrisă, nu? Nu am putea fi nicicând prieteni dacă mi-ai adresa această întrebare pe un anumit ton în viața reală. M-ai fi putut întreba eventual ce carte prefer. Apropo de oamenii care pun această întrebare. Cred că sunt foarte nefericiți. Încearcă prin tonul lor repezit să te pună în inferioritate. Pot colabora cu ei pe termen scurt, dar asta îmi provoacă mie o mare nefericire pentru că nu pot scăpa de gândul că mă aflu într-un spațiu nepotrivit.

Totuși cartea mea preferată în acest moment este „O, să vină și primăvara Bandini” de John Fante pentru stilul sensibil în care este scrisă și pentru că mă regăsesc oarecum în această „așteptare” a primăverii din viața mea în care lucrurile sunt minunate și curg „lin” și natural.

5. Î. Am văzut interesul pe care l-ai acordat modei în ultima vreme. Ce ținută te face să te simți cel mai mult „tu”?

R. În acest moment ador pijamalele. Și nu o spun pe un ton zeflemitor. Sunt extrem de comode și îmi plac pentru că sunt colorate și moi. În rest, o combinație dintre cizme până aproape de genunchi, dresuri și fustă sau rochie mă face să mă simt foarte eu. 

6.Î. Ce planuri ai pe termen scurt?

R. Mi-ar plăcea să ajung la acea stare de calm interior pe care o ating destul de rar din cauza agitației din interior. Mă miră faptul că aud deseori de la alți oameni că aș fi foarte calmă. De-ar vedea ce tumult e în interior, s-ar îngrozi. 



7. Î. La ce tipologie de oameni nu ai putea să renunți?

R. La cei care mă amuză, la cei care știu să povestească și la cei care știu lucruri pe care eu nu le știu. Cea mai ușoară formă de cunoaștere și memorare este să asculți un om pasionat de orice când vorbește despre ceea ce îi place foarte mult. Atunci chiar e bucurie reală, se vede în ochii: strălucesc.

8.Î. Un gând de încheiere?

R. De ce trebuie să existe un gând de încheiere. Ce siguranță poți avea că e ultima dată când facem asta?


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dansul energetic- Un dans al sufletului

Vi s-a întâmplat vreodată să alegeți un anumit serviciu sau produs dintr-un anumit loc pentru că vă place să interacționați cu persoana care oferă acel produs sau serviciu? Mie mi se întâmplă tot timpul. Lili alege pentru mine cele mai frumoase haine. Ea știe ce culoare îmi vine bine și ce model mi se potrivește. Lili este de asemenea îmbrăcată mereu frumos și vorbește cu entuziasm. Mă umplu de bucurie când intru în buticul ei. Elena și George știu foarte multe despre cafea, iar mie îmi place cafeaua. Georgiana îmi face cele mai frumoase sprâncene și lista poate continua. 
Iuliana Fulaș are grijă de sufletul meu. De fiecare dată când mă simt fără energie și nu am idee ce să fac, îi scriu să-mi fac o programare. Și pentru că îmi oferă o stare de spirit bună o urmez indiferent de ce s-ar apuca, pentru că știu că o să mă simt mai bine. De data acesta am aflat din postările ei de pe Facebook și apoi am întrebat-o mai multe despre dansul energetic. Mi-a spus că este foarte puternic, mai put…

Cum a reuşit o anumită carte să-mi răscolească întregul sistem de valori?

În noaptea aceea, înainte să mă apuc să citesc cartea „Descoperă-ți amintirile ascunse și adevăratul eu” scrisă de Dr. Menis Yousry experimentasem o durere fizică foarte puternică. Nu-mi aminteam unde pot găsi o pastilă care să reducă durerea așa că pur și simplu am stat întinsă și nemișcată sperând că în timp o voi simți mai puțin intens. Trebuie să menționez că durerea fizică este printre cele mai teribile frici ale mele, așa că încerc s-o evit cât pot.

În acele momente am accesat o amintire dintr-o zi pe care am catalogat-o de-a lungul timpului ca printre cele mai frumoase din existența mea. Am retrăit părți pe care mi le aduceam aminte din dialog, senzația de plutire, anumite momente din acea zi etc. A avut efect, în câteva minute în care m-am concentrat pe retrăirea acelei zile durerea mea s-a diminuat. Primul gând a fost că trebuie să scriu despre acea experiență pentru a-mi exprima recunoștința pentru că am avut ocazia de a simți atât de intens. Apoi a intervenit dorința de a sc…

10 lecții de viață pe care le-am învățat de-a lungul timpului

Astăzi m-am gândit la câteva lecții de viață pe care le-am învățat de-a lungul timpului și mi-am zis să le notez ca să nu le uit. După principiul înțelepciunii romane „Vorba volant scriptum manent” iată ce mi-a trecut prin „căpșor”:

1. Dacă nu mă ajuți, măcar nu-mi sta în cale. Dă-te din ușă!

2. Cei care calcă pe cadavre vor călca și peste mine atunci când nu le voi mai fi de folos.

3. Oamenii care se poartă cel mai urât au nevoie de o doză mai mare de iubire decât ceilalți. Am testat pentru prima dată  această teorie în 2013 după un curs de teatru senzorial. Le-am vorbit frumos celor ce s-au răstit la mine, ei au fost contrariați în prima fază și apoi și-au mulat tonul vocii după al meu. Funcționează: Mărește doza de compasiune!

4. Dacă nu le răspunde la telefon altor oameni, nu te considera special că ție îți răspunde. E doar o chestiune de timp până ce pattern-ul se va manifesta și nu-ți va mai răspunde și ție. Ca de obicei, sunt foarte atentă la pattern-uri.


5. Cei ce îți spun că …