Treceți la conținutul principal

Hei

De ce urăsc Valentine's Day din toată ființa mea?

Voi fi foarte subiectivă în această postare. Cred că a început în adolescență și fenomenul s-a repetat în fiecare an. Fiind influențată de publicații „remarcabile” pentru adolescenți precum „Cool Girl” și trecând treptat la Cosmopolitan, Glamour și alte reviste destinate femeilor mi se părea că V Day chiar înseamnă ceva. Iar faptul că de fiecare dată, dar de fiecare dată se întâmpla ceva și nu eram în cuplu în această perioadă sau suspinam după vreun „ființ” la care se ajunge greu, că altfel nu e interesant, mă făcea să cred că e ceva în neregulă cu mine.

Apoi, o dată cu vârsta am început să înțeleg că la fel ca și Moș Crăciun, Iepurașul de Paște și alte personaje mirifice, Cupidon există doar ca să-i ajute pe oameni să cumpere lucruri urâte, pe care în mod normal nu le-ar cumpăra. Dar la presiunea societății și de teama de a nu rămâne singuri cumpără inimioare de pluș, trandafiri roșii parfumați, prăjituri în formă de inimă. By the way, știți ce formă are inima? Nu are nicio legătură cu prăjitura cu multe e-uri pe care o cumpărați de la cofetărie:)). Îmi place Moș Crăciun, îmi plac alte personaje create de mintea umană și nici nu sunt supărată că sunt folosite în scop comercial, dar lui Cupidon îmi vine să-i înfig o săgeată în inimă și să dispară pentru totdeauna.



V-ați întrebat de ce Fifty Shades of orice apare doar în preajma acestei sărbători mirobolante? Ei bine, este pentru fetele singure care suspină după modele ideale care nu există; Dacă îți scoți ochii din telefon și căștile din urechi vei vedea despre ce vorbesc. Oamenii aceștia din jurul nostru sunt plini de imperfecțiuni, ca noi de altfel. Doar că între unii există un soi de armonie, care-i determină la un moment dat să facă parte dintr-un cuplu. Sau de ce iubiții voștri care nu vă cumpără în mod normal chestii, apar cu niște monstruozități exact în această zi? Ei bine, ca să mă cenzurez le e frică să rămână singuri, mai ales că pentru unii este destul de greu să găsească o parteneră și atunci, fac acest compromis. Iar asta o văd pe fețele celor care cumpără tot felul de obiecte nefolositoare:)) E puțin amuzant și trist în același timp.


Un alt motiv pentru care detest această sărbătoare din toată ființa este că, întrucât mă descurc să deslușesc limbajul semnelor destul de bine văd prea multă prefăcătorie în jur, prea multă prefăcătorie. Adică oamenii aceștia, unii dintre ei se poartă îngrozitor cu iubiții/ iubitele și din senin parcă sub influența Magic Fm, „Love is in the air”, ( și nu mă înțelegeți greșit, aceasta este una dintre aceste melodii siropoase pe care le ador la fel ca și „When you say nothing at all”, nu mă întrebați de ce) totul e roz, plin de vată de zahăr roz și alte obiecte mirobolante pe care atunci când le vezi te întrebi cum vreodată cineva în viața aceasta s-a gândit să le creeze. În fine, ați înțeles. Cred că am fobie de perne imprimate cu fața unei persoane, chestii de pluș care parcă urlă la mine și toată șarada aceasta ieftină. Excursii, poeme de dragoste, melodii la radio, modul în care arată strada și gesturile din jurul meu mă fac să vreau să ies afară pe 15 februarie atunci când trandafirii au fost măturați de pe stradă și lumea se pregătește de Dragobete, care îmi place pentru că are și alte semnificații, legate de natură și muncile agricole, dar aceste informații nu sunt cunoscute de majoritatea oamenilor.

Închei prin a spune că sărbătoarea dragostei este în fiecare zi, și o voi repeta până când toți oamenii din jurul meu vor înțelege că e ok să oferi îmbrățișări gratuite, daruri către alți oameni doar pentru că li se potrivesc anumite obiecte și gesturi, cuvinte frumoase aruncate înspre ei care să estompeze negativitatea din jur. E foarte drăguț să oferi aceste gesturi de iubire în fiecare zi pentru că un compliment, o vorbă drăguță sau un mini cadou  poate schimba starea de spirit a unei persoane, așa că scutiți-mă cu Ziua Îndrăgostiților pentru că eu am 365 de zile destinate iubirii pentru că e printre  cele mai frumoase și profunde sentimente pe care le-am întâlnit. Cu drag către cititorii Beautitudine vă trimit două găleți de iubire și un ocean de energie pozitivă. Vă pup!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dansul energetic- Un dans al sufletului

Vi s-a întâmplat vreodată să alegeți un anumit serviciu sau produs dintr-un anumit loc pentru că vă place să interacționați cu persoana care oferă acel produs sau serviciu? Mie mi se întâmplă tot timpul. Lili alege pentru mine cele mai frumoase haine. Ea știe ce culoare îmi vine bine și ce model mi se potrivește. Lili este de asemenea îmbrăcată mereu frumos și vorbește cu entuziasm. Mă umplu de bucurie când intru în buticul ei. Elena și George știu foarte multe despre cafea, iar mie îmi place cafeaua. Georgiana îmi face cele mai frumoase sprâncene și lista poate continua.  Iuliana Fulaș are grijă de sufletul meu. De fiecare dată când mă simt fără energie și nu am idee ce să fac, îi scriu să-mi fac o programare. Și pentru că îmi oferă o stare de spirit bună o urmez indiferent de ce s-ar apuca, pentru că știu că o să mă simt mai bine. De data acesta am aflat din postările ei de pe Facebook și apoi am întrebat-o mai multe despre dansul energetic. Mi-a spus că este foarte puternic, mai put

O scurtă istorie a lumii make-up-ului

Machiajul a fost dintodeauna o formă de a înfrumuseța și a evidenția anumite trăsături umane. Machiajul a funcționat ca un ritual, ca prilej de se pune în evidență, de a se camufla pentru ca forțele răului să nu pătrundă. A fost de asemenea un element important care a ajutat intensificarea relațiiei dintre sexe. Machiajul , așa cum îl știm noi a început la Hollywood când Max Factor venea cu celebrul slogan „Make up of makeup artists”. Staruri din lumea cinematografică a secolului XX s-au bucurat de măiestria domnului Max Factor care venea cu o viziune inovativă asupra machiajului în lumea filmului.   Ava Gardner, Jean Harlow și Marlene Dietrich au fost printre primele actrițe care au fost machiate de celebrul Mr. Max Factor. Mai târziu Greta Garbo, Marlyn Monroe, Audrey Hepburn și-au format un stil propriu de machiaj, devenind fashion iconuri și mouvie stars.  Puține persoane știu că primul rimel comercial a fost produs de Rimmel London, fir

La modiste

Ea e Miruna, colega mea de la Jurnalism și este pasionată de tot ce înseamnă modă. Dacă o vezi fără tocuri te întrebi ce a pățit. Am observat acest lucru  o singură dată și a fost aproape un șoc.  Este foarte sensibilă la tot ce ce întâmplă în jur și chiar dacă la prima vedere o poți cataloga ca fiind superficială își dai seama foarte repede că ai de a face cu o prietenă și o colegă foarte bună. În ceea ce privește lumea fashionului parcă e născută să poarte hainele pe care le vezi pe ea. O detectezi miscându-se pe tocuri de 12 centimetri fără să clipească. Machiajul ei este impecabil și la 6 dimineața. Cum reușește? E un mister.  She is like a goddess, she`s always wearing heals, she`s kind, she talk a lot and she`s  very interesed in fashion.