Treceți la conținutul principal

Hei

Am nevoie de o singură persoană care să creadă în mine și pot reuși orice!

De ce are nevoie o operă literară ca să se numească operă literară?

Eram la ora de română și niciunul dintre noi nu intuia răspunsul. Am spus pe rând  personaje, autor, fir narativ și alte lucruri care erau importante, dar nici pe departe la fel ca răspunsul pe care-l aștepta doamna profesoară. O operă literară are nevoie de cel puțin un cititor, ne-a lămurit ea într-un final. Cât de simplu era și cât de adevărat!

Mi-a rămas acest răspuns ca un ecou mult timp în cap. L-am reinterpretat în acea zi și mi-am spus: Dacă o operă literară are nevoie de cel puțin un cititor pentru a se numi astfel, înseamnă că am nevoie de o singură persoană care să creadă în mine și pot reuși orice. Pentru că până la a avea un cititor, o operă literară nu este decât un manuscris, o ciornă. Se desăvârșește și devine  operă literară atunci când doi ochi cred în ea, îi inspiră și îi acordă atât de multă încredere încât o citesc până la capăt.



Atunci când mă aflu într-o situație dificilă și care mi se pare fără ieșire zâmbesc și mă gândesc dacă există o persoană în lumea aceasta care mai crede în mine. Și întodeauna este cel puțin una. Iar faptul că știu acest lucru îmi dă putere să continui și să caut în continuare soluții. Chiar dacă uneori sar dintr-o eroare în alta și reușesc să mă rănesc singură, știu că nu toate capitolele sunt frumoase și că nu toate personajele sunt bune; sunt așa cum sunt și trebuie să le iau ca atare, pentru a putea trece la nivelul următor, la celălalt capitol.

Fiind atașată de literatură și de creație literară am perceput mereu viața ca pe o narațiune, un roman ce are un narator care-mi ghidează pașii și care îmi pune niște personaje în cale doar ca să mă facă mai înțeleaptă, mai puternică, să mă provoace, dar și să mă facă fericită. Un roman structurat pe capitole pe care am puterea să le închei când vreau eu, bineînțeles în afară de ultimul. Mi-am imaginat că pot să-mi schimb traiectoria dacă vreau prin alegerile pe care le fac; prin personajele pe care aleg să le păstrez în preajmă sau pe care decid să le las în urmă și să nu mai fie în capitolele viitoare. Am voie și să mă cert cu naratorul atunci când mi se pare prea greu și chiar să cer personaje mai bune, care să-mi îndulcească această experiență. Și totuși...

Ideea principală e că...Am nevoie de o singură persoană care să creadă în mine și pot reuși orice!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Dansul energetic- Un dans al sufletului

Vi s-a întâmplat vreodată să alegeți un anumit serviciu sau produs dintr-un anumit loc pentru că vă place să interacționați cu persoana care oferă acel produs sau serviciu? Mie mi se întâmplă tot timpul. Lili alege pentru mine cele mai frumoase haine. Ea știe ce culoare îmi vine bine și ce model mi se potrivește. Lili este de asemenea îmbrăcată mereu frumos și vorbește cu entuziasm. Mă umplu de bucurie când intru în buticul ei. Elena și George știu foarte multe despre cafea, iar mie îmi place cafeaua. Georgiana îmi face cele mai frumoase sprâncene și lista poate continua. 
Iuliana Fulaș are grijă de sufletul meu. De fiecare dată când mă simt fără energie și nu am idee ce să fac, îi scriu să-mi fac o programare. Și pentru că îmi oferă o stare de spirit bună o urmez indiferent de ce s-ar apuca, pentru că știu că o să mă simt mai bine. De data acesta am aflat din postările ei de pe Facebook și apoi am întrebat-o mai multe despre dansul energetic. Mi-a spus că este foarte puternic, mai put…

Cum a reuşit o anumită carte să-mi răscolească întregul sistem de valori?

În noaptea aceea, înainte să mă apuc să citesc cartea „Descoperă-ți amintirile ascunse și adevăratul eu” scrisă de Dr. Menis Yousry experimentasem o durere fizică foarte puternică. Nu-mi aminteam unde pot găsi o pastilă care să reducă durerea așa că pur și simplu am stat întinsă și nemișcată sperând că în timp o voi simți mai puțin intens. Trebuie să menționez că durerea fizică este printre cele mai teribile frici ale mele, așa că încerc s-o evit cât pot.

În acele momente am accesat o amintire dintr-o zi pe care am catalogat-o de-a lungul timpului ca printre cele mai frumoase din existența mea. Am retrăit părți pe care mi le aduceam aminte din dialog, senzația de plutire, anumite momente din acea zi etc. A avut efect, în câteva minute în care m-am concentrat pe retrăirea acelei zile durerea mea s-a diminuat. Primul gând a fost că trebuie să scriu despre acea experiență pentru a-mi exprima recunoștința pentru că am avut ocazia de a simți atât de intens. Apoi a intervenit dorința de a sc…

10 lecții de viață pe care le-am învățat de-a lungul timpului

Astăzi m-am gândit la câteva lecții de viață pe care le-am învățat de-a lungul timpului și mi-am zis să le notez ca să nu le uit. După principiul înțelepciunii romane „Vorba volant scriptum manent” iată ce mi-a trecut prin „căpșor”:

1. Dacă nu mă ajuți, măcar nu-mi sta în cale. Dă-te din ușă!

2. Cei care calcă pe cadavre vor călca și peste mine atunci când nu le voi mai fi de folos.

3. Oamenii care se poartă cel mai urât au nevoie de o doză mai mare de iubire decât ceilalți. Am testat pentru prima dată  această teorie în 2013 după un curs de teatru senzorial. Le-am vorbit frumos celor ce s-au răstit la mine, ei au fost contrariați în prima fază și apoi și-au mulat tonul vocii după al meu. Funcționează: Mărește doza de compasiune!

4. Dacă nu le răspunde la telefon altor oameni, nu te considera special că ție îți răspunde. E doar o chestiune de timp până ce pattern-ul se va manifesta și nu-ți va mai răspunde și ție. Ca de obicei, sunt foarte atentă la pattern-uri.


5. Cei ce îți spun că …