Beautitudine by Alexandra Condrat

M-am întors! De câteva zile vreau să-mi fac timp să scriu acest articol, dar printre un job full time, o soră și o pisică se poate strecura o problemă mai mare, tehnică ca de exemplu un laptop care s-a stricat. Dând click pe cuvântul laptop veți afla și mirifica poveste.  Cu toate că am extrem de multe de făcut, acum că am un laptop nou pot în sfârșit să postez pe blog. Știu vă sunt datoare cu un articol privind Jurilovca, dar până atunci puteți reciti un articol mai vechi de pe Ali's Dream Castle aici .  Nu știu în ce măsură mi-ați simțit lipsa pe blog, dar pot să vă asigur că am fost implicată tot în demersuri legate de scris, ceea ce îmi aduce o anumită satisfacție. Mie mi-a fost dor să scriu aici  pe Republique  și mi-am propus să scriu despre trendurile în materie de machiaj și unghii pentru anul 2016 prezentat de Top Line. E diferit să te uiți la trenduri din perspectiva cititorului de articole de modă, de cea a unui model  care le prezintă.  Probabil știți deja c

Hei, Eşti o pată de culoare, ești amuzantă, imi curgi prin vene și totuși nu te vreau lângă mine. Vreau să mă gândesc la tine ca la ceva ideal. Ești aproape perfectă, am încă urme de tine pe corpul meu mânjit cu clor de la piscină. Știu că nu poți trăi fără mine și știu că totul se va schimba. Știu că vei pleca într-o dimineață fără să bem cafea, fără să ne luăm un sandviș cu bacon, fără să ne luăm la revedere, fără instrucțiuni post break up.  Și va fi întuneric, va fi tristețe, va fi haos. Haos în minte, haos în inimioarele noastre fragile care nu înțeleg de ce s-a produs ruptura. Ești aproape perfectă și totuși nu te iubesc. Nu mai e la fel ca în ziua aceea când totul părea atât de bine regizat. Tu te mulai pe temperamentul meu coleric și pe trupul meu alunecos. Eu îți admiram trupul sculptat parcă de valuri. Ia-mă în brațe e ultima zi și amândoi știm că mâine vom fi necunoscuți. Vom trece unul pe lângă altul fără să ne recunoaștem, fără să avem vreo tr

Ieri blogul a împlinit 3 ani. M-am gândit să scriu ceva foarte special, dar nu-mi ieșea sub nicio formă. Azi după trezirea neobișnuită de la 7 dimineața, mi-am citit e-mail-urile și răspuns la urările de pe Facebook. Apoi am adormit din nou. Numai că somnul acesta a fost benefic. M-am trezit cu următoarea idee: „Ce-ar fi să fac un soi de interviu cu mine, să testez maieutica lui Socrate (să ajung în interiorul meu prin dialog). Și de atunci până când scriu am avut multe idei de întrebări și răspunsuri, dar cum nu le-am notat multe s-au pierdut. M-am gândit și vara aceasta de câteva ori la o inițiativă de acest fel. Am abandonat de fiecare dată, mi s-a părut că e un demers egocentric. În această zi însă cred că pot să fac din această postare ceva amuzant și autoironic. Iată ce a ieșit:  1. Î: Cum te simți azi 28 noiembrie 2014 când împlinești 22 de ani?  R: Ciudat este că anul acesta n-am mai simțit frica aia care mă făcea să spun că am 17+ un număr și că mi-am acceptat oarecum vâ